Munții Latoriței – Voineasa – Valea Mǎnǎileasa – Vârful Mǎnǎileasa Mare
Munții Latoriței – Voineasa – Valea Mǎnăileasa – Vârful Mǎnăileasa Mare
Traseu: nemarcat, accesibil, dificil iarna de la cantonul Nopteasa spre vârf
Durata: 5–6 ore
Pentru a ajunge pe cel mai înalt vârf din munții situați între Valea Mǎnăileasa și Lotru, pornim pe șoseaua care iese către vest din Voineasa până la Gura Mǎnăilesei, unde drumul se bifurcă. Drumul care urmează cursul Lotrului spre apus ne conduce către Lacul Vidra prin vestitele Cataracte, iar șoseaua care se desprinde spre stânga, către sud-sud-vest, este șoseaua principală de legătură cu Valea Jiului (DN 7A).
Pornim pe cea de-a doua, lăsând în urmă ultimele case ale satului. Albia pârâului Mǎnăileasa s-a schimbat după construirea drumului și a celor trei microhidrocentrale, însă își păstrează farmecul aparte, completându-se perfect cu pădurile de fag care acoperă valea. După aproape 2 kilometri, valea taie o bară de calcare, în care, pe malul drept, putem zări o grotă de mici dimensiuni.
Urcăm pentru aproape 6 kilometri, lăsând în urmă pepiniera și cantonul silvic Runculeț, până la serpentine, însă vom scurta drumul pe poteca ce urcă ușor pantele Muntelui Padina prin pădurea tânără și ne oprim pentru a admira abrupturile stâncoase ce străjuiesc valea pe malul stâng; deasupra lor se zărește o pădure deasă de molid ce acoperă culmea Muntelui Mǎnăileasa.
După serpentine, trecem pe lângă crucea lui Ghimis și cantonul forestier Padina, unde ne oprim la izvor pentru câteva momente de repaus.
De aici putem vedea în depărtare Curmătura Vidruței, ținta noastră în acest traseu. Drumul urcă lin până la fosta colonie Mănăileasa, unde se mai pot vedea doar câteva barăci și cantonul silvic Nopteasa. Valea este traversată în acest punct de conducta de aducțiune a apei din Lacul Vidra de la Uzina Lotru-Ciunget.
De aici putem urca spre vârf pe două căi:
-
Cei care au suficientă experiență și se pot orienta ușor pot merge pe drumul de tractor, pe Valea lui Mihai, afluent de stânga al Vǎii Mănăileasa, care, după circa o oră, ajunge la golul alpin, la poalele Vârfului Mănăileasa Mare (1.853 m).
-
Cei care preferă un drum mai ușor pot urma șoseaua care conduce către Curmătura Vidruței (1.583 m), iar de acolo pot merge pe poteca marcată cu bandă roșie către nord, urcând prin pădure până la un vârf mai mic (1.750 m), „la Releu”, unde se află pilonul unui vechi releu de televiziune.
Din acest punct, șoseaua merge către est, spre Vârful Mănăileasa Mică și mai departe către Mănăileasa Mare. Ne oprim în vârf pentru a admira spre nord culmea Munților Lotrului, unde se întâlnesc vârfurile înalte Șteflești (2.244 m) și Cristești (2.233 m). Spre apus se pot vedea meterezele stâncoase ale Munților Parâng, iar în sud Munții Mogoșu și Frătoșteanu Mare își etalează siluetele, punctate pe alocuri de albul calcarelor.
Întoarcerea se poate face pe culmea ce coboară lent spre răsărit până la Voineasa (potecă largă, nemarcată), realizând în final un circuit interesant (încă 4 ore). De asemenea, se poate coborî pe o potecă situată în bazinul pârâului Șteflea până la colonia minerilor de la Cataracte și apoi, pe șosea, până la Voineasa (14 km), sau, întorcându-ne din Vârful Mănăileasa Mică pe „la Releu”, putem coborî în stațiunea Vidra pe o veche și uitată potecă situată pe Culmea Plaiul Hoților.